Tratamentele
anticoagulante sunt terapii utilizate într-un spectru de afecţiuni sau situaţii
cardiovasculare asociate cu riscuri trombogene, dintre care: fibrilaţia
atrială, trombozele şi trombemboliile, valvele artificiale, infarctul
miocardic.
Tearapiile orale
clasice cuprind 3 preparate cumarinice, care acţionează prin antagonizarea
vitaminei K, inhibând astfel sinteza hepatică a factorilor de coagulare II
(protrombina), VII (proconvertina), IX (factorul antihemofilic B) şi X
(factorul Stuart-Power). Acestea sunt warfarina (cumadina), fenidiona şi acenocumarolul,
utilizat în România sub forma preparatelor comerciale Trombostop şi Sintrom.
Preparatele
parenterale cuprind heparinele, care acţionează ca activatori ai antitrombinei
III: heparina cu greutate moleculara mare (care necesită monitorizarea
coagulogramei/APTT) si heparinele cu greutate moleculara mica: enoxaparina,
dalteparina, fraxiparina (care nu necesită monitorizarea coagulogramei/APTT).
Recent s-au dezvoltat şi alte preparate heparinice sintetice: fondaparinux şi
idraparinux, cu greutăţi moleculare şi mai mici.
Anii recenţi sunt
marcaţi de dezvoltarea noilor clase de anticoagulante orale, sistematizate în două
categorii: inhibitorii direcţi ai factorului Xa: rivaroxaban (Xarelto) şi
apixaban (Eliquis) şi inhibitorii direcţi ai trombinei: preparatele bivalente:
hirudina, lepirudina şi bivalirudina, şi preparatele monovalente: argatroban şi
dabigatran (Pradaxa). Mai larg utilizate, cele 3 preparate: Pradaxa
(dabigatran), Eliquis (apixaban) şi Xarelto (rivaroxaban) sunt asimilate,
împreună, noţiunii de “noi tratamente anticoagulante orale” (terminologie
franceză: NACO = Nouveaux Anticoagulants Oraux).
În metaanaliza Miller,
publicată în 2012 în American Journal of Cardiology, se documentează
beneficii ale noilor preparate anticoagulante (apixaban, dabigatran şi
rivaroxaban) în ce priveşte rezultatele pe accidentul vascular (stroke) şi
emboliile sistemice, cu un risc global şi gastrointestinal de sângerare
similar, dar cu un risc semnificativ mai mic de sângerări intracraniene.
Din punct de vedere
practic, noile preparate anticoagulante nu impun monitorizarea INR, şi nici
precauţiile nutriţionale ale antivitaminelor K, pas ce reprezintă, desigur,
un progres clinic. În schimb, în mod similar tuturor anticoagulantelor, rămâne,
desigur, de analizat marja terapeutică şi raportul risc/beneficiu, ceea ce
presupune, ca in cazul oricăror patologii procoagulante şi situaţii
predispozante, o bună individualizare
a tratamentului.
Bibliografie selectivă:
1. Miller et al.
Meta-Analysis of Eficacity and Safety of New Oral Anticoagulants (Dabigatran,
Rivaroxaban, Apixaban) versus Warfarin in Patients with Atrial Fibrilation. Am
J Cardiol 2012; 110:453-460
Autor: Dr. Adrian COPCEA, medic specialist
diabetolog.
În colaborare cu ASTECO- department CARDIOLOGIE Cluj-Napoca.
Copyright ASTECO, 2013. Publicat: 15 decembrie 2013
În colaborare cu ASTECO- department CARDIOLOGIE Cluj-Napoca.
Copyright ASTECO, 2013. Publicat: 15 decembrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu