Autor: Dr. Adrian Copcea, medic specialist
diabetolog, Centrul Medical ASTECO, Cluj-Napoca.
Conceptul pancreasului artificial, aşteptat de decenii, a făcut paşi majori în
ultimii ani, de când două tehnologii moderne - senzorul de glicemie şi pompa de
insulină - au fost combinate în dispozitive mixte şi implementate în medicina clinică
umană. Detectarea nivelelor de glucoză prin dozarea continuă din lichidul
interstiţial în care este plasat senzorul permite monitorizarea în timp
“aproape real”, în timp ce infuzia continuă de insulină, calculată, programată
şi flexibilă, permite ajustările de precizie ale debitelor prin intervenţie
umană.
Până în prezent aceste
două tehnologii au fost disponibile în mod separat, senzorul de glicemie (CGMS) fiind utilizat doar în cabinetele sau
secţiile de diabetologie, pe perioade scurte (24-72 ore) şi în scopuri bine
stabilite: detectarea hipoglicemiilor asimptomatice, monitorizarea glicemică în
timpul somnului, flexibilizarea insulinoterapiei în funcţie de diferenţele
orare de necesar. Pe de altă parte, pompele
de insulină (CSII) sunt utilizate în practică de mulţi ani, dar în
combinaţie cu determinarea clasică a glicemiei, prin
măsurătorile capilare (din deget).
Anii 2009-2013 au adus „închiderea buclei” monitorizare –tratament într-un dispozitiv
unitar, pas ce urmează şi coexistă comunicării wireless dintre glucometre şi
pompele compatibile (un astfel de parteneriat permite, spre exemplu,
comunicarea între glucometrele Contour Next Link produse de Bayer şi
generaţiile de pompe Paradigm produse de Medtronic). Urmând modelului Paradigm
Veo din 2009, deja utilizat în peste 50 de ţări, în aceste zile ale lui 2013 a
fost aprobat de FDA dispozitivul Minimed 530G Enlite, în cadrul unei noi clase,
denumite „OZO: Artificial Pancreas Device System, Threshold
Suspend”. Acest „pancreas artifical cu blocare automată la valoare prag”
permite purtarea senzorului Enlite timp de 6 zile, timpii pentru schimbarea
cateterului pentru adminsitrarea insulinei rămânând cei clasici (2-3 zile). Blocarea
livrării insulinei se face timp de 2 ore, în situaţia în care persoana ce
poartă pompa-senzor nu a reacţionat la alarma declanşată la pragul stabilit,
care poate fi setat la o valoare între 60 si 90 mg/dl.
Perspectivele acestui instrument terapeutic al
diabetului tip 1 sunt previzibil bune, atât timp cât pompa cu senzor aduce deja
un bun răspuns la două dintre cele mai temute aspecte ale diabetului tip 1:
injecţiile şi hipoglicemiile. Cu toate acestea, din ecuaţia acestui „pancreas
semi-artificial” nu poate lipsi elementul cheie al tratamentului diabetului tip
1: educaţia terapeutică, care face
ca medicul, educatorul, informaţia şi tehnologiile să fie, ele însele, doar
instrumente ale persoanei cu diabet. Instrumente tot mai bune, dar care rămân
doar să fie bine utilizate.
Referinţe:
